VALERIA
Forma feminina a numelui Valeriu - la originea acestor doua prenume se afla numele gentilic Valeria, care a fost baza de pornire a numelui de Valerius. Sufixul "-ius" indica aici apartenenta la o ginta anume - "ginta Valeria". Cei mai multi specialisti apropie numele de verbele latine "valeo" si "valere", care au intelesul de "a fi puternic", "a fi sanatos". In epoca imperiala romana, Valeriu avea si alte derivate, terminate cu sufixele "-inus" si "-anus", respectiv Valerinus si Valerianus. Acestea erau initial nume purtate in randul ostasilor instruiti, din randul carora provin cei mai multi martiri cu acest nume. In onomastica romaneasca istoria acestor prenume este destul de veche, si se bucura de o multime de forme populare, arhaice: Valerian, Volerom, Velerim, Valerie, Valerin, Veler sau Ler (care se regaseste in colinde specifice sarbatorii Craciunului). Ca nume de familie intalnim: Valerio, Valesu, Valecu, Vale, Valean, Valea, Valeanu, Vales, Valesoae, Valaru, Valineasa si altele. Sf. Valeriu a trait in secolul al III-lea si a fost ucenic al Sf. Apostol Petru. El a savarsit multe minuni, iar biserica il celebreaza pe data de 29 ianuarie. Sf. Mc. Valeria este pomenita pe data de 6 iunie.
CLAUDIA
Forma feminina a numelui Claudiu - cu o raspandire mare in intreaga lume, Claudia si Claudiu sunt corespondente ale unor vechi prenume latine - Claudia si Claudius, atestate inca din perioada imperiala. S-au gasit inscriptii cu aceste nume in provinciile orientale, cat si in Dacia. Etimologii propun explicatia conform careia inca din antichitate se afirma ca ginta "Claudia" era de origine sabina, o veche populatie italica, cucerita de romani in jurul anului 290 i.Hr. In ceea ce priveste semnificatia cuvantului, acesta se apropie de sensul de "cetate asediata", "cetate aparata de fortificatii". Treptat numele au fost raspandite in intreaga lume romana, aparand chiar si in Dacia, sub forma de Claudiana, Claudianus sau Claudius. Izvoarele latine par sa confirme acest lucru, iar un purtator de seama fiind Appius Claudius Sabinus. Mai exista si alte pareri care sustin ca numele de Claudius este apropiat de adjectivul "claudius", care inseamna "schiop", insa, cel mai probabil aici este vorba strict de o etimologie populara. Claudiu si Claudia au patruns in limba romana in sec. al XIX-lea, odata cu cea mai mare parte a numelor romane folosite astazi. Daca initial accentul numelui era pe litera a - Claudia, ulterior acesta se va muta pe litera u - Claudia. Se mai intalneste si forma feminina a numelui - Clodin(e), imprumutata din francezul Claudine. In alte tari gasim forme ca: Claude, Claud, Claudine, Claudel - in franceza; Claudetta, Claudio - in italiana; Klaudia, Klaudetta - in maghiara; Klavdia, Klavdiana, Klavdian, Klavdii - in rusa.
